vineri, 30 octombrie 2009

…..plantez zambete in aripile ingerilor…


Se spune că o planta se dezvolta in lumină….Ingerii îşi vând perechile de aripi în Rai pentru un suflet curat, aici, pe Pământ. Straturile de zarzavat din curţile mănăstirilor suspendate în neant, nu mai cresc din cauza buruienilor. Casa din piatra de la capătul parcului, unde viaţa se opreşte pentru câteva secunde să-şi tragă suflul, este atinsa de mucegai, iar aerul putrezeşte si se uscă pentru ca nu mai are linişte. Muzica greierilor ce işi plâng nimfele, îmi scutura trupul de ciulini, mă îmbraca în mătase alba şi îmi scufundă picioarele in râul rece din faţa trenului ce opreşte în staţie doar noaptea pentru a culege pasagerii rătăciţi.
Mi-e dor de soare. Îmi deschid cufărul din dormitor, scot rochia impletita din crengi de mesteacăn si pornesc sa imi caut privirea prin firele de iarba. Am ajuns in faţa stratului de zarzavat şi mă întreb, de ce ingerii mai au aripi ?

2 comentarii:

  1. Tu ai aripi, amuleta mea japoneza? Nu ai..dar esti tot un inger! Ingerii nu mai au nevoie de aripi,e adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dodo, nu stiu daca am aripi. Stiu ca oamenii ca tine ma ajuta sa-mi construiesc o pereche. Te iubesc!

    RăspundețiȘtergere