joi, 17 iunie 2010

Reţeta de mâncare ce poartă numele tău A.F.N.

Am învăţat că fiecare om are problemele lui. Că fiecare merită ascultat şi înteles chiar şi atunci cand iţi spune că a trecut strada pe o zebră de pietoni netrasatã. Am învăţat să îmi las fiinţa să doarmă atunci când bolovanii îmi cad peste picioare. Am învăţat că atunci când nu sunt bine, să nu strig „ajutor” pentru că nu mă va auzi nimeni.

Cutreier strãzile de frică. Încerc să ghicesc următorul magazin din care să-mi comand mâncare la pachet, dar pur şi simplu nu găsesc nicio uşă deschisă. Aşadar, astăzi voi găti. Am de ales între reţetele învăţate de la mama şi cele născocite de mine. Ar trebui să mă decid asupra unui fel de mâncare. Drumul spre casă durează o oră, asa că voi avea timp să-mi gãsesc reţeta pentru ziua de azi. Problema este că mi-a picat mânerul de la singura mea cratiţă şi s-ar putea să mă ard atunci când voi încerca să o folosesc.

Răsfoiesc revistele copilăriei şi îmi aduc aminte de colegul de bancă din clasa a opta. Baiatul acela iubit de toate fetele, frumuşel şi năzdrãvan. A plecat însă de câţiva ani în altă ţară. Se simte iubit în braţele unei alte femei ce îl poate face fericit cu adevarat. Eu nu am reuşit. Nu am ştiut să îl iubesc aşa cum merita. Alergam uliţele satului în care m-am născut, căutând alte cuiburi pe care sa le jupoi. Nu am înţeles că el mă iubea. Fiind baiatul frumos şi iubit de toate fetele, credeam că eu nu sunt decât o altă mancare de prânz servită caldă. L-am fiert în apa cu sare pentru a-i arăta că se înşeală. Nu ştiam că mã poate iubi atât. A plecat. Şi dupâ ce a plecat, mi-am dat seama cât de mult l-am iubit şi eu. Era prea târziu pentru a mai face ceva.

Dupã câtiva ani buni ne-am întâlnit la o petrecere. Venise în ţară. Ne-am privit şi a fost suficient să înteleagă faptul că încă îl mai iubesc. Am rămas cu privirea de copil din acea vreme. Drumul spre casă s-a terminat. Felul de mâncare l-am stabilit. Am ales să nu mai mănânc fast food şi nu mai folosesc cratiţa fără mâner. Din păcate nu am nicio fotografie cu el. Nu mi-a rămas nimic. Decât amintirea unui bărbat minunat ce m-a iubit.

Iubirea ce nu s-a consumat niciodatã m-a făcut să-mi găsesc reţeta.




11 comentarii:

  1. Acum inteleg si eu de ce, atunci cand sunt in bucatarie si gatesc, ma gandesc la o anumita persoana si nu suport sugestiile celor care trec pe acolo...sunt doar trecatori care nu isi pot pune amprenta pe ceea ce fac eu acolo...le spun cu iritare: "Cand o sa gatesti tu, o sa faci cum vrei! Deocamdata, eu hotarasc ce se intampla aici! Daca vrei, mananci, daca nu, nu! " E dragoste! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Gusturile sunt atat de delicate. Mie imi place mai sarat, piperat si poate tu nu ai pus destul bulion in mancarea ta. Ai simplificat foaret frumos! Asa este.
    Am dat gustul doar pentru mine! Am hotarat sa nu las pe nimeni sa-si bage lingura in mancarea mea si nici sa-i dea alt gust!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar vezi, noi mancam impreuna, desi avem alte gusturi! :) Mie imi place sa mananc cu tine! :) Imi place ce gatesti tu, desi, poate, daca ar fi sa fac acelasi tip de mancare, ar avea alt gust... Inseamna ca problema e mai nuantata, ca dragostea nu e atat de simpla? Sau, tocmai, cand iubesti savurezi aromele fara sa te intrebi ce-i pus acolo....

    RăspundețiȘtergere
  4. Eeee!!!..cand pui iubire in tot ce faci nu poate sa iasa decat grozav!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dodo minunat,

    Mi-e greu sa iti raspund desi raspunsul nu imi lipseste. Uneori iti mai scapa putin piper in mancare si devine mai picanta, uneori nu pui destula sare si astfel sfarseste sa fie aruncata, ori o dregem cu diferite mirodenii...si se strica mai repede.
    Si mie imi place sa mananc cu tine , Dodo frumos.
    Iubirea? E ca si cum ai pune o placinta la foc mic, 45 de minunte, fara sa te uiti la ea. II simti mirosul si iti dai seama ca e coapta. O opresti si constati ca e cruda. Ce faci?



    Tasha,

    Scumpa mea ce ma bucur sa te imbratisez. Asa este. Tu cunosti asta mai bine ca noi toate. Cum e cu palcinta?

    RăspundețiȘtergere
  6. :| Eu nu prea imi dau seama daca e cruda sau nu! Imi place oricum! :)) pana mi se face rau...si abia atunci imi dau seama...

    RăspundețiȘtergere
  7. Dodo,

    :))atata timp cat iti place gustul e bine. Zic!

    RăspundețiȘtergere
  8. Se poate folosi o mănuşă de bucătărie...

    RăspundețiȘtergere
  9. revin si spun
    AJ esti o persoana minunata, cu un suflet extra sensibil
    si cata dreptate ai
    si cat de minunat scrii
    iubesc clipa cand te-am cunoscut, chiar daca numai prin scris, esti mult mai aproape de inima mea si mult mai reala decat multe persoane care mi se vor prietene si pe care poate le-am strans in brate
    si nu cred ca mancarea ta nu are cum sa iasa buna, avand in vedere ca inteleg ca ai invatat sa gatesti, ai incercat si iar ai incercat, mai mult piper, mai arsa, cu lacrimi picurate, cu chiote de ras presarate, e reteta ta ... enjoy it ... intr-o zi ii va placea si lui... si noua

    RăspundețiȘtergere
  10. Esti un om sensibil! Eu iti multumesc pentru ca indiferent de distante imi esti aproape! Multumesc ca ma citesti, ca te regasesti si ca existi! Ma bucur sa te iau in suflet in fiecare zi.

    Da! E reteta mea..uneori cu prea mult gust :)

    RăspundețiȘtergere