marți, 29 ianuarie 2013

Poveşti fără Zâne Bune







Nu îmi plac oamenii ipocriţi. Motiv pentru care întrebam zilele trecute daca acestă ipocrizie pe care o imbrăţişăm atat de uşor este de vânzare în vreo băcănie. De unde porneşte revolta mea asupra vânzărilor ieftine de ipocrizie? E simplu. De acolo de unde călcatul în picioare a devenit tradiţie, precum şi din tinereţile fără bătrâneţe ale mânilor tăbăcite de ranchiuna că nu s-au mai născut feţi frumoşi.
Sprijin capul pe mâna dreaptă în speranţă că voi găsi un răspuns, dar nu prea vine. Suntem nervoşi, nedrepţi, abia aşteptăm parcă să scuipăm venin. Acum, dacă şi veninul ăsta ar avea vreun gust mai rafinat, parol!
Eu am crescut cu Povesti nemuritoare şi am ales în imaginaţia mea infantilă să devin atunci când voi fi mare Zâna cea Bună. Poate că şi din cauza poveştilor mai am impresia că trebuie să îmi folosesc bagheta. Acum ce să fac? Să ripostez atunci când mi se face o nedreptate? Pe cinstea mea, aş face-o, dar tot fără rost, pentru că întâlnirile se vor ţine tot la doisprezece trecute fix şi tot de către coane Miţe, dar din acestea moderne.
În încheierea unor şiruri de judecăţi târzi, mă amuz de acestă nouă formă de socializare, ipocrizia, mon cher!
Jos pălăria, doamnelor şi domnilor!





4 comentarii:

  1. frumos fel de a te exprima .si eu iubesc para,frazele ,dar din pacate le am cam uitat traind aici ,intre neglumeti...i mi place sa te citesc ,i mi place tot ce vine din suflet ca e frumos ca e urirt ce simti dar ...respiri prin aceste cuvinte scrise ...cu drag ,ani lidia din itami hyogo ken

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca poti respira aceste cuvinte, dar mai mult ma bucur ca zambesti :) Stiu ca o faci :)

      Ștergere
  2. Oh, viata!oh, chin! Relativismul lumii noastre e covarsitor.
    Gasesc mult profesionalism si multa profunzime in cuvintele pe care "le respiri" si nu pot decat sa te felicit pentru idealismul si ironia absolut fermecatoare de care dai dovada!

    RăspundețiȘtergere