joi, 15 mai 2014

Noi doi




E o suprafața plană între noi doi. Soarele mângâie doar o parte a corpului, cealaltă rămâne mereu rece. Străzile până la tine sunt ale mele, restul aparțin hărții. Iată cum îmi plâng dorința de a mă apropia de tine. Tu știai ca ziua are 24 de ore? Eu nu știam. Pentru mine ziua își sufleca mânicile fără ajutorul timpului, era bine.
Mi se pare că trăiesc într-un lagăr de concentrare ce spulberă trăirea prin gânduri roase de inconstanța unor oase gazate.
Mă predau în fața munților de dor.
Mă întind pentru următoarea lavină.




5 comentarii:

  1. draga mea,este atata traire in ce ai scris...apoi...stii ca un artist traieste maxim,simte,creeaza...dar si plateste un pret-suferinta-pentru ca totul e maxim,pentru ca interiorul tau e atat de zburat .

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, draga mea, Nakudo :)
    Zambim cald pentru ca putem fi mai mult de doi, povestea e scrisa pentru toti, nu doar pentru doi, unul sau niciunul :)
    Astept sugestii de povesti.
    Multumesc pentru poposire, te astept sa abordam impreuna si alte subiecte :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Personal...mi-ar placea mult sa impartasesti cu noi toti povesti metaforice sau reale din tot ce esti atat de frumos interior.Si cum toata aceasta frumusete ,,s-a zidit"intr-o creatie daruita cald tuturor...Tot respectul meu

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate, impartasesc din ce in ce mai greu povesti, dar promit ca ma voi stradui sa fiu mai prezenta. Multumtesc. M-ai pus pe munca :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Dupa cum ai spus si tu,voi faceti parte din categoria oamenilor care nu se vand,atunci clar ca tot ce ai impartasit cu noi sunt povestiri de calitate.:)

    RăspundețiȘtergere